Martora înaintea Tronului de Justiție
Nu se poate nega puterea atitudini de a oferi ofrandă. Victorii și înfrângeri depind de credința fiecăruia, adică, de dăruirea fiecăruia. Disputele sportive, spre exemplu, sunt câștigate prin efortul, dezvoltarea și dedicarea participanților. Oricine intră într-o dispută , dacă nu crede 100% în el, va pierde.
Biblia Sfântă vorbește exact despre această dăruire (ofrandă) totală. Cei care au fost supuși acestei credințe au devenit erorii credinței:
“Prin credinţă au cucerit ei regate, au administrat dreptatea, au obţinut promisiunile, au închis gurile leilor, au stins furia flăcărilor, au scăpat de tăişul sabiei; din oameni slabi au fost făcuţi oameni puternici, au devenit tari în război, au alungat armatele străine; femeile şi-au primit morţii înviaţi; unii au fost torturaţi şi au refuzat să fie eliberaţi, ca să obţină o înviere mai bună, alţii au îndurat batjocură şi biciuire, şi chiar lanţuri şi închisoare, au fost împroşcaţi cu pietre, au fost tăiaţi în două cu fierăstrăul, au fost ucişi cu sabia, au umblat îmbrăcaţi în piei de oi şi de capre; săraci, persecutaţi, chinuiţi, ei, de care lumea nu era vrednică, au pribegit prin pustie şi prin munţi, prin peşteri şi prin gropile pământului.” Evrei 11.33-38
Eroii credinței nu s-au născut eroi. Au devenit eroi pentru că au învățat să sacrifice pentru ceea în ce credeau cu adevărat. Au fost cutezători, curajoși și, mai presus de tot, sinceri. Viețile lor au fost o ofrandă vie pe Altarul lui Dumnezeu pentru că au schimbat visele și proiectele lor personale pentru cauza Domnului Iisus Hristos.
Ofranda reprezintă viața celui ce o oferă pe Altar. Ea mereu a fost, și mereu va fi materializarea credinței, încrederii sau a dependenței de Dumnezeu. Este imposibil manifestarea acestei credințe fără să vă oferiți.
Ofranda de asemenea dă mărturie dacă credința celui ce o oferă este sinceră sau nu. Cum să se știe dacă cel care aduce ofranda este sincer sau nu? Dumnezeu știe, totuși, justiția Sa cere martor pentru ziua Judecății Finale.
Pe altă parte, ofranda este voluntară. Oferă cine crede. Chiar așa, nu orice ofrandă este pe placul sau este acceptată de Dumnezeu. Trebuie să fie pură, sinceră și din toată inima. Dacă nu, este respinsă.
Exemplu:
“Când Şi-a ridicat privirea, i-a văzut pe cei bogaţi punându-şi darurile în vistieria Templului. A văzut şi o văduvă săracă, punând acolo două lepta. Isus a zis: „Adevărat vă spun că această văduvă săracă a pus mai mult decât toţi, pentru că toţi aceştia au pus din abundenţa lor, dar ea, din sărăcia ei, a pus tot ce avea ca să trăiască.“ Luca 21.1-4
Ofranda văduvei a mărturisit calitatea credinței sale pentru că a rămas în dependența totală a Lui. Ofrandele oamenilor bogați au mărturisit opusul pentru că erau resturile lor. Văduva a atras atenția Domnului Iisus care a profitat exemplul ei pentru a învăța pe ucenicii Săi tipul de ofrandă care este pe placul lui Dumnezeu. Dar ofranda celor bogați a mărturisit împotriva lor și au fost respinși.
Același lucru a fost și cu ofrandele lui Cain și Abel. Ofranda lui Cain a mărturisit împotriva lui și a fost respinsă; Pe când ofranda lui Abel a mărturisit în favoarea sa, prin aceasta s-a spus (Dumnezeu a spus) despre el că este drept:
“Prin credinţă I-a adus Abel lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât a lui Cain. Prin aceasta s-a spus despre el că este drept, atunci când Dumnezeu a vorbit de bine despre darurile sale. El a murit, însă prin credinţa sa, el încă vorbeşte.” Evrei 11.4
Cred că acesta a fost motivul pentru care Domnul Iisus a învățat:
“Daţi şi vi se va da! O măsură plină, îndesată, clătinată şi care se revarsă, va fi pusă în poala voastră. Căci cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura.“ Luca 6.38 Luca 21.1-4
Deixe o seu comentário