Pe cei ce Mă cinstesc…
Să fi ales de Dumnezeu, este un privilegiu, dar mulți Îl disprețuiesc, cum a fost cazul lui Eli, preotul. El și casa lui au fost aleși pentru a-L sluji pe Domnul, totuși, preotul a permis ca fii lui să abuzeze de autoritate și să corupă poporul lui Israel. Atunci, Dumnezeu S-a iritat și a spus:
”Și nu l-am ales eu dintre toate triburile lui Israel să îmi fie preot… Pentru ce loviți cu piciorul sacrificiul meu și ofranda mea, pe care am poruncit-o să fie în locuința mea; și onorezi tu pe fiii tăi mai mult decât pe mine…? De aceea, DOMNUL Dumnezeul lui Israel spune: Am spus, într-adevăr: Casa ta și casa tatălui tău, vor umbla înaintea mea pentru totdeauna; dar acum DOMNUL spune: Departe de mine…” 1 Samuel 2.28-30
Așa cum Dumnezeu l-a întrebat pe Eli, de asemenea astăzi El întreabă: ”De ce cinstești pe fii tăi, familia ta, profesia ta, reputația ta și multe alte lucruri, mai mult decât pe mine?”
Preotul, deși nu pratica răul, permitea ca fii lui să o facă, el privea și nu lua nicio măsură, atunci Dumnezeu S-a simțit insultat cu aceea atitudine și a spus:
”…, pentru că pe cei care mă onorează îi voi onora și cei care mă disprețuiesc vor fi puțin prețuiți.” 1 Samuel 2.30
Acest cuvânt anulează aceea idee: ”odată mântuit, mântuit pentru totdeauna”, sau, ”Harul lui Dumnezeu îmi este suficient”, ca și cum Harul ar fi pe degeaba! Ca și cum persoana ar putea să Îl slujească și pe Dumnezeu și în același timp, să trăiască în păcat, în minciună, în înșelăciune.
Dumnezeu vrea să vadă o credință autentică, curată. Persoana chiar poate fi cea mai mare păcătoasă dintre toate, dar când manifestă credința sinceră, ea Îl cinstește pe Dumnezeu. Fiind așa, în același mod, Dumnezeu o cinstește cu iertarea și cu binecuvântările de care ea are nevoie.
Aceasta este explicația de ce: ”fără credință, este imposibil să fim pe placul lui Dumnezeu!” (Evrei 11.6)
Ce fel de credință? Religioasă? Nebună? Emotivă? Falsă? Nu!
O credință sinceră, adevărată, inteligentă.
În inteligența mea, eu știu că Dumnezeu știe tot ceea ce se întâmplă în interiorul meu. Înainte ca eu să vorbesc, El deja știe. Nu există nimic în mine, ce El, să nu cunoască și să nu știe. Atunci, dacă încerc să mă prefac că am credință, tu crezi că eu Îl cinstesc pe Dumnezeu? Nu!
Analizează viața ta, pentru că aceasta este o alertă pentru a trezi credința ta! Deoarece, un lucru este cert, când prezentăm o credință sinceră, curată și adevărată, noi Îl cinstim pe Dumnezeu. Și dacă noi Îl cinstim pe Dumnezeu, El ne va cinsti! Dar dacă nu Îl cinstim, El ne va disprețui.
Deixe o seu comentário