Povara noastră de zi cu zi…

Oricât de grea ar fi povara noastră de zi cu zi, chiar așa este infinit inferioară când asumăm jugul Domnului Iisus.

Dacă cineva se plânge de greutatea crucii, de greutățile de a fi creștin, puteți avea cea mai absolută siguranță că acest lucru nu are nimic de văzut cu jugul Domnului. Chiar și pentru că este scris: Care ne poartă poverile zi de zi, Dumnezeul mântuirii noastre. Psalmii 68.19

Marea problemă este că din cauza deciziilor noastre greșite, culegem roade rele. Și când le culegem, nu putem da vina pe Domnul.

Disprețuim, ignorăm, și chiar respingem să facem voia Lui. Și în momentul culegerii roadelor amare ale cărnii, dăm vina pe El? Este drept?

Am învățat că, oricât de mare ar fi credința mea, niciodată nu o pot folosi pentru a face să se facă voia mea. În acest caz, este valabilă zicala: “Să greșești este omenește, dar să continui în greșeală este nebunie.”

Cine dorește să evite răul, să fugă de el. Adică, cine nu dorește să fie victima violenței și răului din această lume, să stea departe de proprunerile ei diavolești. Fugiți de anturajele rele, fugiți de petrecerile cu droguri și alcool; fugiți de filmulețe, filme, muzici, distracții sau orice petrecere, reuniune publică sau privată care să stimuleze sexul sau dorințele carnale.

Dacă s-ar analiza acest lucru, cu siguranță creștinul ar ști că jugul Domnului Iisus într-adevăr este blând și povara Sa este ușoară:

Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, pentru că Eu sunt blând şi cu inima smerită, şi astfel veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre! Căci jugul Meu este bun, iar povara Mea este uşoară.”

Matei 11.29-30

Episcopul Edir Macedo

Deixe o seu comentário

Ou preencha o formulário abaixo.

O seu endereço de email não será publicado. Campos obrigatórios marcados com *

1 comentário

Julio Răspunde 11 aprilie 2018 la 8:53

Mulțumesc!