Episcopul Edir Macedo

Sacrificiul

Când Îi cerem ceva lui Dumnezeu, El nu ne răspunde din cauza plânsetelor noastre, din cauza necesităţilor sau a dureilor noastre. El acţionează conform cu credinţa noastră, care este singura monedă de schimb cu Dumnezeu.

Din acest motiv, cine crede, primeşte, iar cine nu crede, nu primeşte! Referitor la asta, Iisus a spus:

„Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede…” (Marcu 16:17)

Când căutăm să avem o relaţie cu Dumnezeu, caritatea şi viaţa religioasă, nu trebuiesc puse în cauză pentru că:

„Şi, fără credinţă, este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.” (Evrei 11:6)

Dumnezeu se bucură mai ales de atitudinile de credinţă, deoarece, asfel arată omul cât de dependent este de Dumnezeu şi de asemenea demonstrează că ascultă în totalitate de Cuvântul Lui.

Mulţi însă, cred că îi vor atrage automat atenţia lui Hristos, fiind oameni milostivi şi buni. Ei aşteaptă cu toată sinceritatea ca Dumnezeu să îi recomplenseze pentru faptele lor.

Dar nu este aşa! Multe persoane suferă fiindcă gândesc astfel şi asta chiar crezând în domnul Iisus. Pentru Iisus, păcatul este atitudinea cea mai josnică a fiinţei umane şi totuşi, ne oferă iertarea de acesta prin intermediul credinţei noastre.

Aşa că, dacă pentru a avea păcatele iertate, avem nevoie de credinţă, pentru a intra în posesia beneficiilor Lui, vom avea nevoie de asemenea de credinţă. Ce este mai uşor de cucerit: viaţa eternă sau lucrurile materiale?

Cine nu are credinţă să cucerească lucrurile materiale, nu va avea credinţă nici pentru a obţine împlinirea promisiunilor divine.

Ca exemple de mare credinţă. Iisus ne-a relatat despre marea foamete din Israel, de pe timpul lui Ilie. În acele timpuri, Dumnezeu nu l-a trimis pe Ilie la nimeni altcineva, decât la o văduvă săracă din Sarepta. În vremea lui Ilie, erau mulţi leproşi în Israel, însă doar Naaman a fost vindecat. Observaţi versetele de mai jos:

Ba încă, adevărat vă spun că, pe vremea lui Ilie, când a fost încuiat cerul să nu dea ploaie trei ani şi şase luni şi când a venit o foamete mare peste toată ţara, erau multe văduve în Israel; şi totuşi Ilie n-a fost trimis la niciuna din ele, afară de o văduvă din Sarepta Sidonului. Şi mulţi leproşi erau în Israel, pe vremea prorocului Elisei; şi totuşi niciunul din ei n-a fost curăţat, afară de Naaman, sirianul.” (Luca 4:25-27)

Din ce motiv au fost beneficiate doar aceste persoane? De ce în ambele cazuri, s-a găsit în cele două persoane, manifestarea deplină de credinţă.

Fiecare are şansa de a îmbrăţişa drumul credinţei sau alegerea de a merge pe drumul necredinţei. Când alegem drumul credinţei, este nevoie să fim dispuşi la sacrificiu, pentru că practicarea credinţei, cere sacrificii constante.