”Am căzut într-o TRISTEȚE profundă”

Depresia l-a determinat pe Bruno să ia calea ocultismului, devenind o ființă înspăimântătoare.

Acest proces de “Implicare cu satanismul” a început atunci când am căzut într-o tristețe profundă. Acest lucru s-a întâmplat când aveam vreo 20 de ani. Fiind din Lisabona, a trebuit să mă mut la Porto. Am plecat cu nimic … și totul s-a terminat prin a avea consecințe emoționale, pentru că schimbarea m-a nemulțumit foarte mult, pe lângă asta mai era și o relație care a mers rău.

SATANISMUL. “Acasă, de asemenea, mediul nu a fost foarte favorabil. Tatăl meu lipsea mult și nu ne susținea prea mult. Acest lucru m-a făcut să mă simt din ce în ce mai rău și m-a făcut să mă interesez de lumea ocultismului. Întrucât eram foarte îndrăgit de vampiri, am vrut să devin unul din ei. Cu acest obiectiv în minte, am mers până la extreme. M-am izolat, chiar și de mama mea și am avut certuri constante cu fratele meu. Mi-am dorit ca oamenii să simtă un singur lucru doar când mă vedeau: FRICĂ!”, mărturisește el.

METAMORFOZA. “Am început să folosesc piercing-uri, lărgitoare de urechi, lentile de contact albe și, la urmă, am început să-mi beau propriul sânge. M-am auto-mutilat, pentru că, ceea ce mi-a oferit cea mai mare plăcere a fost să simt durere. Am început să cumpăr sânge de animal ca să-l beau și am început să mănânc foarte puțin. Scopul meu era să-mi înlocuiesc alimentația doar cu sânge … și, în această perioadă, aveam deja un copil.

Am început să am coșmaruri constante, văzând forme, auzind voci care mă strigau pe numele. Acasă, obiectele cădeau fără niciun motiv aparent și au apărut semne ciudate pe corpul meu. În acest moment, fiul meu cel mai mare a început să fie afectat. În fiecare noapte se trezea la aceeași oră, urlând, panicat, pentru că vedea anumite forme.”

ÎN SFÂRȘIT, LIBER!

După ce și-a văzut propriul fiu suferind din cauza alegerilor sale, Bruno a decis să ceară ajutor, iar locul ales a fost Locașul Duhului Sfânt. “Am început să mă iubesc pe mine însumi și să mă schimb din interior spre exterior. Am început să mă raportez la ceilalți, să cred în mine, să am viziune, să-mi planific un viitor. Eu, care credeam că nu voi scăpa niciodată de acele coșmaruri sufocante, de acele voci, semne, forme și chiar de tristețea profundă, totul a dispărut!”, așa ne prezintă Bruno povestea transformării care a avut loc în viața lui.

Bruno