În copilărie, Izabela nu avea motive să fie tristă sau rebelă, deoarece era înconjurată cu multă afecțiune…

„Dar în interiorul meu a existat întotdeauna un gol. Am plâns mult, m-am ascuns, am avut coșmaruri… fratele meu cel mai apropiat m-a încurajat să nu fiu așa, totuși, era ceva mai puternic decât mine, o tristețe profundă pe care nu puteam să o explic. Dar, pe lângă tristețe, a existat un gol foarte mare ”, mărturisește ea.

Suicidul

„Ce fac eu aici? De ce m-am născut?” Acestea au fost întrebările pe care mi le-am pus frecvent. Nimic nu m-a umplut și nu m-a mulțumit. Pot să am cele mai bune lucruri, să călătoresc, să am o viață bună… dar în mine era o lipsă de interes, pentru că nimic nu mă umplea. Goliciunea, nemulțumirea și tristețea erau de așa natură încât erau asociate cu vocile care sugerau în mintea mea cel mai bun mod de a mă sinucide. Chiar m-am pregătit să o fac, dar ceva m-a oprit și nu am apucat să spun nimănui. Oricât de mulți oameni aveam în jurul meu și atmosfera era plină de viață, mă simțeam mereu singură.”

Stare gravă

„Am crescut plină de insomnie și de coșmaruri care păreau atât de reale. De parcă asta nu ar fi fost suficient, pentru că am crescut prea repede, am început să simt multă durere la coloana vertebrală. Dacă mă mișcam prea mult, începeam să mă blochez. Diagnosticul este că am avut probleme fizice care nu erau pentru vârsta mea, deoarece aveam 25 de ani și sufeream de artrită, artroză și scolioză. Împreună cu depresia, starea mea s-a înrăutățit. Am simțit o durere oribilă care nu mă lăsa să dorm. A trebuit să iau o doză dublă de pastile ca să pot să plec să lucrez. În fiecare zi, de câte ori mă trezeam, mă întrebam de ce nu murisem. Am cărat această suferință timp de patru ani.”

VIAȚĂ NOUĂ

„Într-o zi, lucram și aveam dureri atât de mari încât nici nu mă puteam mișca. Trecuse o săptămână de când tocmai încercasem să mă sinucid, pentru că mă săturasem să trăiesc, voiam să merg la Dumnezeu. Totuși, m-am dus să lucrez pentru un magazin pe care nici nu mi-l doream și tocmai acolo am întâlnit persoana care mi-a prezentat soluția.”

Izabela