Strigătul lui Dumnezeu
Chiar dacă este dură şi aproape insuportabilă, durerea nu e rea. Ea este un semnal ce ne arată că ceva nu este în regulă cu trupul nostru.
Ea este un strigăt al materiei fizice care cere ajutorul.
Aşa se întâmplă şi cu „materia” spirituală. Când ajungi în depresiunea dezgustului profund şi al tristeţii ce-ţi invadează interiorul; când eşti pe punctul de a fi ruinat, sufletul ţipă disperat după ajutor.
Consideraţi acest strigăt ca o alertă din partea lui Dumnezeu.
El nu este responsabil de răutăţile acestei lumi. Viaţa se ghidează după principiul: „daţi şi vi se va da”. Fie că vrei sau nu, „astăzi” tu vei culege roadele a ceea ce ai semănat „ieri”.
Oricum, Dumnezeu profită de amărăciunile sufletului, pentru a trezi conştiinţa umană.
De fiecare dată, în spatele disperării, este O Voce Dulce şi Puternică care spune: Hei! Aici sunt. Pot şi vreau să te ajut. Vino la Mine…
Aşa spune Cel Preaînalt, Cel Sublim, Cel Etern:
Căci aşa vorbeşte Cel Prea Înalt, a cărui locuinţă este veşnică şi al cărui Nume este sfânt. „Eu locuiesc în locuri înalte şi în sfinţenie; dar sunt cu omul zdrobit şi smerit, ca să înviorez duhurile smerite, şi să îmbărbătez inimile zdrobite.” (Isaia 57:15)
Episcopul Edir Macedo
Deixe o seu comentário